Cine ești tu, Cristiana?
Eu mi-s fata Iulianei a lui Nea Niculaie a lui Moș Tănase Puică din Mechea, Corbeanca. M-am întors, după 30 de ani, aici. Și nu am de gând să mai plec.
Sunt mama lui Bogdan Ionescu, Edulier Corbeanca, Dreamcatchers România, Romanian International Fundraising Festival, Centrul Edulier pentru copii dislexici.
Eu sunt omul din Grădina lui Moș Tănase, doamna Cristiana a celor 1000 de copilași de la Edulier, profesorul atâtor generații de fundraiseri.
Eu sunt prietena celor mai minunați oameni pe care îi cunosc, sufletul petrecerilor, vocea care horește și doinește la petreceri! Eu sunt cea care îi așteaptă cu drag acasă pe toți cei care rătăcesc fără noimă, care le dă hrană celor care nu au și speranță celor care și-au pierdut-o!Prietenilor care nu mai cred că se poate, eu le arăt că încă se poate! Eu sunt veselia într-o zi tristă, lacrima într-o zi fericită! Eu sunt cea care crede că cei dragi nu pleacă niciodată de lângă noi, ci doar sunt prezenți într-o altă formă! Eu sunt, mereu, atentă la ce simt oamenii din jurul meu! Am cele mai trainice rădăcini, am bunicii care au luptat în al II-lea Război Mondial, pe ambele fronturi, am străbunici care au luptat în Primul Război Mondial, am o străbunică din familia întemeietoare a Bucureștilor, am un bunic care știa a struni vioara, dar și tractorul, iar altul care știa călări pe munți și văi ca nimeni altul, am o străbunică cu ochii negri ca tăciunele, cu care seamănă fratele meu, iar alta cu un păr de vis, membră de Cruce Roșie acum 100 de ani….
Aș putea continua așa la nesfârșit… asta pentru că știu cine sunt eu! Mi-ar plăcea însă să vă cunosc și pe voi!
Știu că ai un fiu, Bogdan, care a preluat în mare parte pasiunea ta pentru educație și cauze sociale. Ce face Bogdan?
Bogdan este student la Mecatronică la Universitatea din Manchester. Este omul din umbra Edulier – toată prezența publică, grafica, imaginea cu care ne prezentăm public i se datorează. Dar nu e doar atât- Bogdan reușește, nu știu cum să ne ducă mereu la nivelul următor – cu abordare strategică, cu instrumente și resurse pentru dislexie, cu sisteme de învățare exclusiv în limba română. Este pasionat de educație, face din asta țelul vieții sale și ne suflă în aripi să reușim. Nimic din ce am făcut nu ar fi fost posibil fără Bogdan, fără inteligența lui emoțională, fără sufletul pe care îl pune în toate proiectele noastre. Același lucru îl pot spune și despre omul meu drag, Cristi, pe care tot Bogdan l-a adus în povestea vieții noastre.
Și nimic nu ar fi fost posibil, dacă nu aș fi pus câte o picătură de bine, zilnic, în educația sa.
Ce l-am învățat atât de diferit?
L-am călăuzit prin drumul acestor ani cu dragoste, cu speranța că îl învăț diferența între bine și rău, că-i construiesc cele mai puternice atuuri:
- să-și urmeze visele,
- să fie independent,
- să nu se teamă,
- să știe că va putea conta mereu pe mine.
Cum am decis să fac asta?
I-am stimulat curiozitatea,
I-am spus rar NU și i-am spus des TE IUBESC!
I-am spus că nu-mi pasă ce notă are colegul lui de bancă, căci nici vieții nu îi pasă,
I-am zis că nu contează dacă scrie urât, câtă vreme scrie corect
L-am învățat că nu trebuie să-și aleagă o profesie de la 6 ani, că poate profesia lui o va inventa chiar el, că lumea este plină de oportunități și dacă ține ochii larg deschiși nu le va scăpa.
Nu mi-a păsat de gura lumii, nu i-am arătat doar TV-ul, ca să “stea cuminte”.
L-am purtat, în schimb, multe weekenduri in Cărturești, stând pe podele cu atlasuri și enciclopedii în mâini și arătându-i că betonul din jurul blocurilor nu trebuie să îi fie limită.
Nu i-am luat cel mai mare trenuleț de jucărie, ca să fac în necaz vecinilor, ci l-am învățat să-și facă singur jucării magice din bețe, ațe și hârtii.
Am știut că nu trebuie să-l sufoc cu daruri, ci să-i dăruiesc clipe prețioase de aventuri împreună.
I-am spus că îi voi fi mereu rădăcină, dar că aripile sunt ale lui, să le întindă și să zboare.
I-am spus tot ceea ce am învățat de la mama, toate pildele, toata iubirea, modul de a-l trezi dimineața, cu voce ușoara, și de a-l îmbrăca cu hainele încălzite deja pe calorifer.
Viața mea este binecuvântată pentru că există fiul meu, pentru că fiecare moment al vieții de până acum mă face să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru dar, pentru Bogdan ( dăruitul meu de Dumnezeu).
În fiecare zi îi mulțumesc fiului meu pentru lecțiile pe care le învăț de la el, pentru că îmi împlinește dorința MEA de MAMĂ: aceea de a-și face drumul lui, de a nu sta cu turma, de a fi EL- diferit, unic, special, deosebit, uimitor.
Astăzi îl călăuzesc pasiunile sale: știința, origami, vioara! Mâine, cine știe?
Spune-ne câteva lucruri despre activitatea ta profesională. Cu ce te mândrești?
Mă mândresc cu 10 ani de Edulier – asociația pornită din Grădina lui Moș Tănase, bunicul meu, din Corbeanca. Un pod pe care au trecut și copiii săraci, dar și cei fără lipsuri. Mândră că fac ce făcea și bunica Constantina acum 100 de ani – ajuta comunitatea, zi de zi.
Mă bucur ca am ales faptele bune ca profesie – fundraiser, fundraising, friendraising. Practic mi-am schimbat profesia, iar de aproape 20 de ani fac binele să se facă bine în satele din jurul Bucureștiului, dar și departe, unde atârnăm harta în cui, în județul Botoșani.
Mi-am pus inima și mintea în slujba multor cauze – educație, copii, bătrâni, persoane cu boli limitative de viață, autism, dislexie. Am pus câteva cărămizi la școli, spitale în România și un umăr de ajutor pentru școli din Nepal.
Mă bucur că, doar în ultimii 6 ani, am reușit să atrag peste 6 milioane de euro fonduri private pentru cauzele susținute. Am scris, predat, sprijinit această industrie a binelui- ebooks, programe de training de sustenabilitate, dezvoltare organizațională pentru ONGuri care azi stau în top 3 în România. Munca mea se măsoară în copii pe picioarele lor, cariere, tineri ajutați să afle cine sunt și care le e calea, pacienți cărora le-am oblojit durerea, gem pe felia de pâine a copiilor orfani, etc. Mi-ar trebuie încă câțiva pereți pentru a pune premiile și diplomele ce mi-au fost oferite pentru toată această implicare- de mai multe ori Fundraiserul Anului, Femeia Anului, Advisorul anului, Intemeietorul de Vise, etc.
Am scris povești de fapte bune nenumărate, alături de oamenii dragi care îmi sunt alături. Voi avea multe de povestit nepoților.
Ne povestești mai multe despre Edulier?
Asociația EDULIER implementează, cu ajutorul voluntarilor, mai multe programe și proiecte, care au același scop, acela de a ajuta la dezvoltarea și educarea comunității rurale. Astăzi, EDULIER este o organizație non-profit, ce are în centrul preocupărilor sale educația. EDULIER înseamnă 12 proiecte implementate până acum în beneficiul comunității, 50 de voluntari implicați, 100% voluntariat, peste 15.000 ore de voluntariat, 1027 copii asistați în Corbeanca, Periș, Bălteni, Buriaș, Otopeni, Balotești, (Ilfov), Ciocănari (Dâmbovița), Ograda (Ialomița), București, Daia (Giurgiu), Tătărăștii de Jos și Lada (Teleorman), Liveni și Timuș, (Botoșani). Din aprilie 2016 numărăm și primul Centru EDULIER de asistență a copiilor cu dificultăți de învățare. Asociația EDULIER este membru al Federației VOLUM și al EDU GRUP.
Cine este interesat să afle mai multe despre noi ne poate găsi la www.edulier.ro, eduliercorbeanca.wordpress.com
Cum se pot implica oamenii care citesc aceste rânduri?
Căutăm permanent voluntari, susținători, oameni pasionați de educație, frumos, copii. Suntem de găsit la 0213138344 sau 0744980192.
Ce le urezi locuitorilor comunei Corbeanca și nu numai?
Să ne fie sărbătorile cu bucurie, să ni se împlinească și înmulțească binele!
Activ Corbeanca 